Tipuri de discuri de frana

Designul discurilor de frana este destul de variat. Unele au o forma simpla, solida, fiind facute din fier turnat. In aceleasi timp, alte discuri de frana au o masa dubla, unita intre ele prin legaturi inca din procesul de turnare. Alte discuri de frana sunt gaurite pentru a usura racirea acestora. 

discuri de frana

Gaurirea se face in urma constatarilor bazate pe puterea si greutatea vehiculului pe care aceste discuri de frana vor fi montate. Ele au aparut pe piata, pentru prima data in anii 1960. Totusi, discurile de frana gaurite nu sunt preferate si in aplicatiile de performanta (sport, rally, curse etc.) intrucat rezistenta lor este mai mica decat cea a discurilor de frana normale.

discuri de frana

Unele discuri de frana au, din fabrica, canale realizate pe suprafata lor. avantajul acestora consta in faptul ca gazele si praful sunt eliminate mai repede. In lumea curselor, discurile de frana cu canale sunt preferate deoarece gazele, apa si pojghita sunt indepartate in mod rapid. unele discuri de frana au si canale dar si gauri. Totus, acestea din urma nu se folosesc ca solutie OEM pe autovehicule, intrucat ele uzeaza foarte repede un set de placute de frana.

discuri de frana

Avantajele acestor discuri de frana in comparatia cu franele pe tambur constau in faptul ca primele ofera performante mai mari de franare, transferul de caldura se face mai rapid, revenirea din submersiune este, de asemenea, mai rapida, efectul de fading este mult mai tarziu, necesitatea unui sistem de servo-frana nu este imperativa etc.

Discurile de frana sunt fabricate din "fier gri". Exista norme SAE care reglmenteaza tipul de fier gri ce se va folosi la realizarea discurilor, in functie de aplicatia pe care acestea vor functiona. Pentru automobile se va folosi norma J431 G3000 (G10).

discuri de frana

Unele masini de curse folosesc discuri de frana si placute de frana realizate din carbon.

Discuri de Frana

Discurile de frana sunt piese folosite pentru a incetini sau opri o roata din miscarea de rotatie. Aceste discuri de frana sunt realizate din fier turnat, insa in multe cazuri pot fi realizate din materiale compozite (carbon-carbon ranforsat; compusi de ceramica etc.).

Un set de discuri de frana este conectat la roata sau la axa. Pentru a opri roata, materialul de frictiune  (placute de frana montate intr-un etrier) sunt fortate mecanic, hidraulic, pneumatic sau electromagnetic, sa adere la suprafata discurilor de frana. Frecarea determina discurile de frana atasate rotii sa o incetineasca sau sa o opreasca. Franele convertesc miscarea in caldura, iar atunci cand devin prea incinse randamentul lor scade, aparand fenomenul numit "brake fade".



Discuri de frana


Primele discuri de frana au fost folosite in anii 1890, in Anglia. Primul sistem de franare de acest tip a fost patentat de Frederick William Lanchester, in Birmingham, Anglia, 1902, fiind folosit cu succes pe automobilele Lanchester. Totusi, in prima jumatate a secolului 20, singurul material din care erau confectionate discurile de frana era cuprul. Performantele discurilor de frana realizate din cupru erau reduse.

Discuri de frana

Discuri de frana moderne si performante au aparut abia in 1953, fiind produse tot in Anglia, de catre Dunlop si folosite pe masina de curse Jaguar C-Type. In 1955 Citroen DS a fost prima masina de serie frantuzeasca care folosea discuri de frana moderne, in Anglia aparand abia in 1956 primul autoturism de serie cu discuri de frana de incredere: Triumph TR3. Primul automobil de serie cu discuri de frana pe toate cele 4 roti a fost Austin-Healey 100S.

Discuri de frana

In comparatie cu franele pe tambur, discurile de frana ofera performanta ridicata datorita racirii mult mai eficiente. In consecinta acestea sunt mult mai putin expuse fenomenului "brake fade" . De asemenea franele dotate cu discuri de frana se "Recupereaza" mult mai usor dupa submersiune.

Discuri de frana

In prezent, marea majoritate a automobilelor sunt dotate cu discuri de frana pe axa fata. Unele masini mai ieftine inca mai pastreaza solutia de frana cu tambur pe axa spate, din motive de costuri. Poate fi si acesta un compromis rezonabil, intrucat forta de franare pe spate este mult mai mica decat cea de pe axa fata.